Mere de aur în coșuleț de argint

• 

Details

Created on Miercuri, 06 Februarie 2013 23:14

Written by Naomi Crisan

Hits: 2366

Și-n minte aud un verset din cartea Proverbe: „Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint.” Și încep să mă gândesc la  cât poate fi de valoros un cuvânt bun pentru cei care îl așteaptă cu disperare, cât de prețios este el că e asemănat cu aurul.
   Trecem de prea multe ori pe lângă oameni, fără să ne pese că suferă, că este ceva în adânc ce-i doare…și noi, nu le oferim ceva așa de simplu și care nu costă nimic, dar care e așa de prețios pentru o inimă ce doare.


 Într-o după-amiază stăteam în centru pe o bancă să mă odihnesc. Mă bucuram de razele soarelui care dezmorțeau parcă natura amorțită de frig și priveam cerul albastru. În timp ce stăteam pe bancă, văd o bătrânică venind foarte hotărât înspre mine. Își cere voie să se așeze lângă mine și începe să-mi povestească, fără să o întreb nimic, necazul ei...Lacrimi au început să-i umple ochii în timp ce povestea.O ascultam tăcut și mă rugam să-mi dea Dumnezeu cuvinte prin care să o pot încuraja. Nu i-am spus mare lucru, dar pentru această ființă cu inima durută, cuvintele spuse au adus un zâmbet pe chipul ei marcat de suferință și îngrijorare. Mi-a strâns mâna puternic în timp ce îmi mulțumea la nesfârșit. M-am despărțit de ea și în drumul meu mă gândeam la acea femeie...la cât de puțin am făcut eu pentru ea...rostisem doar câteva cuvinte...și pentru ea au însemnat așa de mult...
   În fiecare zi ne este dat să întâlnim tot felul de oameni,pe mijloacele de transport în comun, pe stradă, la locul de muncă sau la școală,la biserică și acasă. Unii ne sunt complet străini, iar alții sunt oameni cu care nu avem relații foarte apropiate, iar unii sunt oamenii cei mai dragi inimilor noastre.
   Trecem unii pe lângă alții fără să știm ce poartă în inimă oamenii a căror chip îl vedem pentru prima oară. Mi-e dat să întâlnesc oameni veseli, oameni care au priviri pierdute, oameni cu chipul încruntat de atâta îngrijorare, oameni cărora le scapă câte o lacrimă tăcută pe obraz în timp ce la telefon li se dă o veste dureroasă...Și mă gândesc că sunt atâtea inimi care suferă și sunt atâtea răni ce dor înăuntrul atâtor oameni...Atâția oameni așteaptă o mângâiere, o vorbă caldă, un zâmbet...
   Și-n minte aud un verset din cartea Proverbe: „Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint.” Și încep să mă gândesc la  cât poate fi de valoros un cuvânt bun pentru cei care îl așteaptă cu disperare, cât de prețios este el că e asemănat cu aurul.
   Trecem de prea multe ori pe lângă oameni, fără să ne pese că suferă, că este ceva în adânc ce-i doare…și noi, nu le oferim ceva așa de simplu și care nu costă nimic, dar care e așa de prețios pentru o inimă ce doare.
   Cu siguranță că nu putem alina noi toate durerile oamenilor pe care îi întâlnim într-o zi,dar putem să dăm un cuvânt bun pentru colegi, pentru prieteni, pentru cei dragi ai noștri pe care prea adesea uităm să îi apreciem, să le facem parte de cuvinte care ridică și dau viață.
    Și azi, Dumnezeu a pregătit ocazii și oameni cu care să intrăm în contact și nimic nu este la voia întâmplării. Cu siguranță acei oameni care ne ies în cale sunt puși lângă noi cu un scop.
  Puținul de care au nevoie, stă în puterea noastră să-l dăm...e un cuvânt bun care nu costă nimic pe cel care îl oferă, dar îmbogățește pe cel care primește, că valoarea cuvintelor bune e așa mare ca și a aurului.
Naomi Crișan

• < Anterior
• Următor >