- Details
-
Created on Vineri, 08 Martie 2013 21:51
-
Written by Naomi Crisan
-
Hits: 1805
Mi se pare așa de tainic felul în care ziua începe să se mărească din nou. Cum știe soarele să apună mai târziu cu câteva minute. Todeauna aștept cu nerăbdare ca ziua să fie mai lungă din nou. Îmi place să văd că soarele a apus mai târziu și lumina zilei a durat mai mult ca ieri. Și știu că atunci când ziua se mărește, primăvara nu e departe...
O spun ghioceii cu capetele albe aplecate de greutatea frumuseții ce o poartă, o spune și ciripitul tot mai vesel al păsărilor de prin crengile copacilor ce așteaptă o atingere mai caldă a soarelui pentru a-și lăsa comorile florilor să iasă la iveală și să inunde aerul cu parfumul lor dulce...Și soarele șoptește tainic că primăvara e aproape...o spune căldura tot mai plăcută a razelor sale jucăușe. Sufletul se umple de un nou suflu de viață la gândul că primăvara e aproape.
Primăvara poartă în ea o tainică speranță. E speranța învierii naturii și e mai mult de atât. E speranța că și noi vom învia odată așa ca natura primăvara...și atunci când vom învia vom fi în locul unde nu-i noapte, lumina va fi veșnică și nu soarele va fi cel care va răspândi lumina, ci El, Domnul nostru drag, El va fi lumina cetății unde ne vom reîntâlni cu dragii noștri pe plaiuri cerești într-o eternă primăvară!
„ Și nu va mai fi noapte și nu va fi nevoie de lampă și de lumina soarelui,pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor.” Apocalipsa 22:5
Naomi Crișan