Privind în urmă, mi-am dat seama că viața este o slujire continuă.
Te provoc, cititorule, să- ți evaluezi sincer acțiunile pe care le faci. Iar apoi, gândeşte-te! Vei constata că slujesti în fiecare moment cuiva. Dar, slujesti oare, pentru că aştepţi o răsplată? Slujirea pentru răsplată este oare, greşită sau nu? în final, când faci ceva, vrei să ai o răsplată cu siguranță. "împăcarea cu sine" este o răsplată? Da, dar nu materială. Este un sentiment de bună dispoziție. Dumnezeu este sursa răsplătirilor. Fie materiale, fie spirituale. Nu voi intra în analiza răsplătirilor materiale. Este o întreagă filozofie de unde vin si ce am făcut noi să le avem.

Slujirea pentru sine

Eu slujesc pentru mine! Dar oare, ce nevoi doresc să-mi satisfac? Este întodeauna un îndemn, o nevoie lăuntrică care-ți dă imboldul să acţionezi.

Slujirea pentru alții cunoscuți

Constiinţa ta începe să dea impulsuri că cel de lângă tine are o nevoie, iar tu poți să-i satisfaci aceasta. De regulă acțiunile noastre nu sunt haotice si sunt controlate foarte bine de către noi. Evaluarea plusurilor si minusurilor este inevitatbilă iar regula se confirmă. Pot face acest lucru pentru persoana respectivă, dar ce rezultat am? Ce mă face să fiu satisfăcut: faptul că am câştigat ceva material sau mi- am alimentat empatia?

Slujirea pentru o cauza colectivă

Nu voi aduce în discuție ideea de afirmare, de evidenţiere a caracterului meu în colectiv. Există în interiorul fiecăruia o nevoie de apartenenţă la un grup, atunci îți doreşti să contribui cu ceva pentru a te recunoaşte tu, pe tine insuţi că faci parte din acel grup.

Slujirea pentru Isus

în urma întâlnirii cu divinitatea începi să te gândesti la nevoia ta spirituală (nevoia de a fi mântuit) -deci, rezultă o slujire pentru sine, apoi, faptul că tu ai făcut pasul urmează ca empatia să se dezvolte si să- ţi pese de cel de lângă tine că nu este pe calea mantuirii. Sâmburele motivaţional de a sluji pentru aproapele tău începe să încolţească. Eşti convins că răsplata va fi pe măsură, iar Dumnezeu nu va rămâne dator. Slujirea are o finalitate! Cu cât înaintezi pe drumul spre cruce, observe că sunt tot mai mulți, iar cu voie sau fără voie, începi să facilitezi si pentru alții întâlnirea cu Dumnezeu . Mă întreb dacă acum am realizat acest lucru vom începe să slujim? Tu ai nevoie de slujire, alții au nevoie, comunitatea are nevoie, iar răsplata o aşteptăm, o dorim, iar aceasta se clădeste într- un loc sigur. Nu fi ipocrit, si nu spune că tu nu aştepti răsplata. Este normal să o primeşti. Cu siguranță Dumnezeu ţi-o va da!