Bucuria s-a născut în Betleem

Și în anul acesta ca și în ceilalți ani spre sfârșitul lor, am ajuns la sărbătoarea pe care noi o numim Nașterea Domnului Isus Hristos. De fiecare dată ne aducem aminte de călătoria lui Iosif și a Mariei spre Betleem, de încercările lor repetate de a găsi un loc de poposire în casele de oaspeți, refuzul de a fi găzduiți, nașterea pruncului Isus în condițiile umilitoare pe care le putea oferi un grajd cu animale. Dar tot acum ne aducem aminte și de bucuria cerului prinsă în cântările care au răsunat în acea noapte deasupra câmpiei Betleemului, bucurie pe care îngerii doreau să o împărtășească cu pământenii. Cineva spunea că bucuria s-a născut la Betleem. Și eu cred că pentru noi bucuria adevărată s-a născut la Betleem odată cu Acela care este sursa bucuriei reale, neprefăcută, durabilă, în ciuda împrejurărilor ostile prin care trece omul în viață. îngerul care a ținut prima predică despre nașterea lui Isus în fața unor păstori crispați de teamă, le-a spus: "Nu vă temeți căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul; astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul" (Luca 2:10,11).

Dar oare de ce nașterea Domnului este un motiv de bucurie? Pentru că:

1. Prin aceasta, Dumnezeu se face cunoscut oamenilor

Tot Vechiul Testament este plin de descoperirea lui Dumnezeu. Prin ceea ce a vorbit și prin ceea a lucrat înainte de evenimentul despre care vorbim acum, Dumnezeul cerului s-a descoperit pe Sine ca un Dumnezeu adevărat, neschimbător, credincios, drept, etc. Dar odată cu venirea Fiului Său în lume Li se descoperă oamenilor ca dragoste desăvârșită. Din momentul acela omenirea cunoaște în mod practic că Dumnezeu este dragoste. însuși Domnul Isus Hristos cel întrupat a făcut această afirmație: " Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică." (Ioan 3:16)

2. Prin aceasta omul se descoperă pe sine

Și înainte de venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, omul cunoștea ceva despre sine. Și preocuparea lui era să progreseze în această cunoaștere. Dar niciodată nu și-ar fi descoperit valoarea, așa cum a făcut-o după nașterea Domnului Isus. Din momentul acela omul știe că are un preț nespus de mare în ochii lui Dumnezeu. Stăpânul universului plătește pentru răscumpărarea lui, nu aur, argint, pietre scumpe sau altceva de felul acesta, ci viața unicului Său Fiu. Și o face pentru niște oameni care I-au întors spatele, I-au călcat în picioare poruncile și I-au nesocotit autoritatea.

3. Prin aceasta omul află ce poate deveni

Dintotdeauna oamenii au țintit undeva foarte sus și au depus eforturi să ajungă acolo. încă din Grădina Edenului, Adam și Eva au vrut să fie ca Dumnezeu și au crezut că asta vor fi dacă ascultă sfaturile șarpelui. Dar numai odată cu venirea Domnului Isus în lume, omul a descoperit ce poate deveni înaintea lui Dumnezeu. Coborârea și umilirea Fiului înseamnă posibilitatea înălțării omului până la statutul de fiu și moștenitor a lui Dumnezeu.

Toate acestea nu ar fi posibile dacă nu s-ar fi întrupat Hristos. Și dacă s-a întrupat și le-a făcut posibile pentru noi, n-ar trebui să constituie un mare motiv de bucurie? Stau și mă întreb dacă pentru noi, familiile noastre, societatea în care trăim, sărbătoarea de anul acesta poate însemna bucurie când ne gândim la împrejurările în care ne găsim, la lipsurile pe care le simțim din plin majoritatea dintre noi, la orizontul întunecat spre care ne uităm cu teamă, sau suntem condamnați să avem o falsă sărbătoare?

Eu cred din toată inima că sărbătoarea aceasta poate însemna o mare bucurie în ciuda împrejurărilor ostile. Ele nu sunt mai ostile decât acelea în care s-a născut în urmă cu două mii de ani Prințul Cerului. Bucuria noastră trebuie să fie legată de dragostea mare cu care Dumnezeu ne iubește. Chiar dacă pentru cei mai mulți dragostea lui Dumnezeu înseamnă ceva mai multă pâine, mai mulți bani, mai mult confort, ea înseamnă mult mai mult decât atât. înseamnă viața Fiului Său pentru viața noastră veșnică. Să ne bucurăm la această sărbătoare, pentru că ea ne ridică privirile spre ce putem deveni noi în Hristos Isus. De la starea de străini dezorientați pe pământ, putem devein oameni din casa lui Dumnezeu, așteptând "…mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi și moștenirea nestricăcioasă și neîntinată, care nu se poate veșteji și care este păstrată în ceruri pentru noi. "